Manualul este un instrument excelent de pregătire în domeniul dramaturgiei a viitoarelor cadre didactice. Acesta include piese ale unor dramaturgi consacrați (Henrik Ibsen, August Strindberg, Frank Wedekind, Alfred Jarry, Anton Cehov, Luigi Pirandello, Bertolt Brecht, Tennessee Williams, Samuel Beckett, Edward Albee). Teatrul acestor autori este reprezentat prin selecții de text judicioase. La acestea se adaugă utile contextualizări de istorie și critică literară folosind concepte moderne ale criticii literare. Manualul propune variate cerințe de lucru pentru o înțelegere comprehensivă a textelor, precum și comentarii ale foștilor studenți, ceea ce îi conferă o autenticitate interactivă. Totodată, bibliografiile primară și secundară sunt bogate și stimulează cercetarea individuală. Impactul didactic și hermeneutic al manualului este sporit de recomandările de vizionare ale diverselor puneri în scenă, ori variante cinematografice ale pieselor.

Lansarea monografiei Liceului Economic din Alba Iulia, în 26 mai 2024, a făcut posibilă o reîntâlnire/ revedere de anvergură, între primele promoţii de absolvenţi, profesori şi foşti profesori ai liceului (aproximativ 450 de participanţi). Plecând de la ce a fost la reîntâlnire, şi nu numai, a apărut prezenta lucrare.

Această carte a fost concepută de Cristina Maria Florea ca o alternativă la conceptul didactic potrivit căruia muzica era menită doar sa dezvolte esteticul, artisticul din componentele educației. Prin modelele de abordare noi aduse în prim-planul lucrării, autoarea încearcă să prezinte tuturor celor care predau Muzica, mai ales în ciclul primar, că doar modalitățile uzuale de învățare a acestei discipline – artă sunt inadecvate și ne fac să ignorăm uneori cele mai puternice instrumente pe care elevii le aduc cu ei la școală – sufletele. Așa transmite mesajul lui Platon care definește muzica astfel: „Arta educației prin excelență, cea care se insinuează în suflet prin mijlocirea sunetelor și-l formează pentru virtute.”

Așa cum sugerează titlul, prezenta carte se doreşte a fi o investigație asupra validității unui cadru teoretic construit pentru studiul literaturii, cadru care a apărut în ultimele două decenii ale secolului trecut, Noul Istorism. Acest demers implică atât o dimensiune teoretică, cât și o dimensiune aplicată, altfel spus, o evaluare a rezistenţei epistemologice a noilor premise istoriste, a ipotezelor și a argumentului completat de aplicarea cu succes a acestei grile pe texte, în sensul asigurării unei interpretări care sună adecvat și edificator.
Necesitatea acestei abordări apare din situația paradoxală că, deși capodoperele ficțiunii românești publicate după război sunt scrise în cheia realist magică sau metaistoriografică, criticii români care au folosit grila Noului istorist în interpretarea lor, sunt doar câţiva, și nu sunt cele mai autoritare figuri în ceea ce priveşte modelarea canonului literar. Cu toate acestea, romanele scrise de Vintilă Horia, D.R. Popescu, Ștefan Bănulescu, AE Baconski, Fănuș Neagu, Ana Blandiana, Vasile Andru, Nichita Danilov, Alexandru Ecovoiu, Petru Cimpoeșu, Ioan Petru Culianu, Octavian Soviany, Florin Manolescu, Horia Bădescu și mulți alții, intră sub titlul metaficțiunii istoriografice, termen precizat de Linda Hutcheon, termen care, mai apoi, a intrat în uz curent.

Lucrarea „Numele localităților din Transilvania, Crișana și Maramureș” este un dicționar toponimic, cuprinzând 4684 de oiconime, fiecare dintre ele redactate în câte un articol separat în care se dau amănunte privitoare la atestările documentare, după care urmează explicația etimologică.
Lucrarea este structurată pe 14 secțiuni, cuprinzând oiconimele din județele Alba, Arad, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Mureș, Satu Mare, Sălaj și Sibiu.
Materialul lingvistic privind denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale a fost preluat din Legea nr. 290/2018 pentru modificarea și completarea Legii 2/ 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României